Peste 3.000 de cazuri de abuz asupra copiilor au fost înregistrate în primele trei luni ale anului

Peste 3.000 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copilului au fost înregistrate în primele trei luni ale anului, cele mai multe reprezentând cazurile de neglijare, potrivit datelor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din ţară prezentate, joi, de Salvaţi Copiii.

Din numărul total de 3.146 cazuri înregistrate de la începutul anului până la 31 martie, 309 au reprezentat abuz fizic, 290 abuz emoţional, 127 abuz sexual şi 2.255 cazuri de neglijare. În 11 cazuri a fost vorba despre exploatare sexuală, iar în 24 de exploatare pentru comitere de infracţiuni.

Potrivit distribuţiei pe grupe de vârstă a cazurilor de abuz, cele mai multe cazuri de abuz fizic sunt înregistrate la copii cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani, abuzul emoţional se întâmplă în mod egal copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani, iar abuzul sexual a fost înregistrat cel mai des în cazul copiilor cu vârste de 14-17 ani.

În urma abuzurilor suferite, 1.561 de copii au avut nevoie de consiliere psihologică, 41 de psihoterapie, 218 de servicii
medicale şi peste 1.200 de servicii juridice şi asistenţă.

Potrivit datelor DGASPC-urilor din ţară, în primele trei luni ale anului s-au înregistrat aproape 900 de cazuri în care copiii au sesizat situaţiile de abuz, neglijare sau exploatare, iar în alte 2.000 de cazuri autorităţile au fost sesizate de alte persoane.

Potrivit consilierului ANPDC Adina Codreş, în ultima perioadă este din ce în ce mai vizibilă o nouă formă de abuz asupra copiilor - neglijarea. "E cea mai cruntă formă de abuz asupra unui copil. Problema e că unii adulţi nu-şi dau seama de gravitatea faptelor pe care le fac şi de efectele acestora asupra copiilor", a declarat Adina Codreş în cadrul unei dezbateri organizată de organizaţia Salvaţi Copiii cu ocazia Zilei împotriva violenţei asupra copilului (5 iunie).

Potrivit Salvaţi Copiii, aproape o treime dintre părinţii din România nu cunosc existenţa prevederilor legale care interzic pedeapsa fizică şi tratamentele umilitoare aplicate minorilor. Studiul privind nivelul de cunoaştere al legislaţiei în domeniul protecţiei copilului în rândul populaţiei şi al specialiştilor arată că aproape 20% dintre specialiştii din domeniu nu cunosc sau cunosc numai într-o mică măsură prevederile legale care interzic pedeapsa fizică şi tratamentele umilitoare aplicate copiilor.

Potrivit Salvaţi Copiii, responsabilitatea populaţiei faţă de cazurile cunoscute de copii care sunt supuşi unor tratamente rele, măsurată prin gradul de implicare al populaţiei în sesizarea autorităţilor competente, nu este la nivelul aşteptat, doar 13% din populaţia investigată a sesizat o instituţie abilitată când s-a confruntat cu astfel de cazuri.

Mai mult de jumătate din populaţia investigată reduce semnificaţia sintagmei "tratamente umilitoare asupra copilului" la formele abuzului fizic (bătaia, pedepsele crunte, maltratarea fizică). Abuzul psihologic, agresiunea verbală, exploatarea prin muncă au fost vizate doar de 35% din persoanele investigate. Mai mult, neglijarea educaţională sau abuzul sexual au fost încadrate în categoria tratamentelor umilitoare doar de 3% din populaţie.

În plus
, două treimi din populaţie încă mai consideră că "bătaia e ruptă din rai". Cazurile de violenţă în şcoli plasează România pe locul doi în lume la acest capitol, potrivit unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) publicat în 2008.

Din 2006, la iniţiativa Organizaţiei Salvaţi Copiii România, Parlamentul României a consacrat ziua de 5 iunie ca “Ziua împotriva violenţei asupra copilului”. Anterior, în 2004, ca urmare a campaniei
naţionale “Bătaia nu este ruptă din rai” (derulată în perioada 2002-2004) a fost introdus articolul 90 în Legea 272/2004, prin care se interzice aplicarea oricăror pedepse fizice şi tratamente umilitoare copilului. În acest fel, România – ţară semnatară a Convenţiei ONU, a devenit cea de a 13-a ţară (din cele 22 din întreaga lume) în care este interzisă prin lege violenţa împotriva copilului în familie şi în afara mediului familial.